,
Mi-dor de cerul de acasă
unde mă simt in siguranță
de păsări născute printre stele
de mirosul ierbii parfumate .
Mi-e dor de apele cristaline ,
ce nu se găsesc nicăeri in lume ,
de cocorii mei cu zborul lin
şi de mirosul copacilor de tei.
Mi-e dor de brazii cei falnici
de cerul albastru care găzduieste
de căpriori ,ce sar peste butuci ,
de miei grăsuţi cu blana carliontati.
Mi-e dor de familia mea blândă
de mama mea cu gânduri linistite
de perechea mea ,care mereu mă aşteaptă
mi-e dor de tot ce inconjoară casa.
Şi dacă câinele meu sare pe mine ,
ştiu că am ajuns acasă cu bine
uşa se deschide parcă printro minune
iar eu păşesc inăuntru cu bucurie. [W.B.]