Amintirile te doare
durerea te frâmântă
nu se ştie de unde vine,
dar tare dor , şi cu un scop
suntem veşnic tras de sfoară
nu avem un drum anume
doare tot ce e in tine
corpul tău in plutire
umbre false se intinde
şi nu scapi repede de ele .
Amintirile sun sfânte,
le ocrotim cu mare grijă
dar de ce dor aşa de tare
când afară e incântare,
când afară e lumină
ce străluceşte s iti ia vederea
de ce dor amintirile
când brusc te intâlneşti cu ele
când suntem in măini bune. Vilhelem Margareta {W.B.}
