Din sufletul meu
arunc o privire,
spre cerul albastru,
și mă gândesc
ce bine ar fii să poate
sa fie o zifericita
noaptea trista iar
intre ele o dungă
vesela galbenă
unde să strig în
gura mare,
tot amarul meu
ce stă pe sufletul
ce mă apasă
interior,
ce îmi face rău .
Să pot să fiu ,
cu mine singură
să-mi iert greșelile
păcatele
sa fiu curată
în fața Ta Doamne,
să mă eliberezi,
de toate ,ce mă
înconjoară
ca in lanțuri
ce mă strânge rău
și să fiu Eu
cu sufletul meu
in război dulce ;
oare cine câștigă
Tu sau Eu?[W.B.]
