Cand pasii mei domoli
spre tine se indreapta,
soaptele in vant ,
pe frunzele se zboara,
arde focul-n mine,
iarta-ma dragule
tremur de tot,si sterg
lacrimile mele,
cand spre tine merg.
Fara chipul tau,
eu nu asi fii
de ce am crezut,
ca tu a mea o sa fii,
multi nopti nedormite,
multe ganduri in van,
dar eu totusi merg
spre ciuadata amurg.
ca pomii de ciresi ,cei inflorate
sunt la fel de dulci,miresmate,
dar nu poti folosi pe amandoua,
pentru acelasi scop,si acelasi tel,
asa te iubesc,cum l-e iubesti pe ei.
Dar timpul scurge, are finit,
ceasul bate pana-n infinit,
eu deschid larg gandurile mele
si te cuprind inflacarat cu ele,
am uitat poate ,ca tu nu te bucuri,
vazandu-mi chipul, si cum tremur.[W.B.]
