Nyugtalanság

Nyugtalanság

Nyugtalan lett valami bent,
táncolnak sóhajok.
zúzott szavak ,lezárt tettek
harcként zengnek,
szét szóródnak,mint a tüzpernyék,
de a sok vidám tett számit,
és üdvözít
gondtalanul futkorásznak,
a semmirekelök,
most még vígan kerget kedvem,
elűzöm a veszélyt
de valami ott bent keservesen
simítja merszem
kuncognak,hunyorogva lesnek
és jelzik vesztem
átszelnek, nyilallnak bordaim résein,
alvasztják vérem.

Mert bizony ez már nem kedv
csöndes vég,
úgy fogy már a sok szines mérföld
igazi rémség
lassítani kéne a vad iramot,
mert oly gyorsan
váltakoznak egyre az évszakok
ezért villognak lelkemben
a vég csillagok,
a tér marad ,csak egem mozog 
villámlik,dörög
fejem fölött láng, mi forrón ég
pernyébe dug ,
míg sorsom 
fülembe súg; látod ez a végtelenség
ezt kerested ,
örök szomjazó ,éhhezö társad leszek ,
légy bátor
csak kettőnk közt dúl ez a háború
indul a zápor
nemes dolog , többé nincs jelenség
nincs mit keresned,
hamisan,dölyfösen,csalfán kacagott
dermedt a vérem
és körülöttem minden felfordult
míg én nevettem. [W.B.]

A kitüzött napon

Ha az ég tüzes lángja,
álmaidat megcibálja,
ébredj fel gyönyörökre
mik csengnek füleidbe
fehér -virág ködökbe
bódultan ,fenségesen
tétlen -futó életedben,
hol vár rád az elmúlás
csöndesen lelohadol
irtózatos tekintettel.
Erőt semmit nem adtál
te vagy az kit eladtak,
rajtad kerestek és csaltak
mert vég itélet napján,
nem kérdezik ki is voltál,
mindenki tört belőled,
mit lehet kezdeni veled.

Íme az eszme,hol hiúbb
az óhajtott hiedelem ,
hol vizsgálod tested
kiszállsz érdekeidből
hogy halálod gyatra legyen,
időtlen örök szennyed 
ledobod ,s csúcsra érkezel
bár még van erő lábaidban
és birnád az új gyülöletet
tűrne világosságot a szemed
és szívvel tudnál énekelni
szempillád gyorsan pislogna.
Úgy elfog egy vad alázat,de
hiába gondolod;erös vagy
mert kitüzött pillád ernyed.
és teljesség hozó napon
ott áll meztelen tested. [W.B.]

Nyári emlék-Vilhelem Margareta

[Jógi védelem alatt áll]
Nyári emlék[W.B.]


Félve ,remegve,siettem hozzád,
szívem csordultig volt vággyal 
nem ismertelek,de te tudtad,
hogy reád találok, ismertem az utat-
vajon hányan jártak még nálad?

Ajtódat kissé megrepesztetted,
így olyan lengén, csak betévedtem,
te rám néztél,szemünk cinkosan
összenevetett,éreztem itt van 
a vágyott szerelem.

Nyár volt,meleg,kint láva folyt,
bent a szobában a mámor hallgatott ,
átöleltél és úgy ismeretlenül ,
csókoltál,,s te is éreztél és
vártál;,magadban elképzeltél.

Találkozásunk mind örültebb lett ,
minden utca rád emlékeztetett ,
mindig szines szemekkel fogadtál
átadtad magad, úgy ahogy voltál,
és folyt a harmat mindkettőnk arcán.

Tudom,kár volt megszakítani a
szerelmi mámort, csak úgy eldobni,
ma sem tudom a színek mit sugalltak,
de tudtam azt,hogy a színek ura vagy
és a sok szín közül az egyik elmaradt    Vilhelem Margareta[W.B.]

Soarele---Vilhelem Margareta

Când e linişte si pace,

pot să gândeşti la multe

gânduri  cei ce vine  ca o furtună

sunt triste  si te tulbură  

gânduri cele cu mult fast

cautănd-ţi fericirea

ce domolesc cele negre ,

și te ajută sa treci de ele.

Doamne ,dă sa fie  multă pace,

ca să poţi gândi la toate

că viaţa ta e frumoasă

si  mută-ţi necazul departe .

Eliberează-te  de toate

care mereu te  incruntă

noaptea să-ţi fie  dulce,

roua păcii sa te alintă

nu te mai gândi la vise

ele sunt  doar văpaie arse

zburând in sus spre soare

mereu căutând frustrare.

Razele te privec cu ardoare

care poate te veselește

si  să ridici capul din perne

văzând cât de mult te iubește

soarele care  t-ia dat viată

Am visat--Vilhelem margareta

Am visat,că eram floare,
plin cu boboci ,si cu frunze
 înălţam spre cer albastru
deschizându-mi toţi petale.
si ți-am oferit pe toate.

Am visat ,că eram umbră
ce mergeam chiar langa tine
te ocroteam de alte umbre
ca să fii in siguranță
sa poți merge  in voie.



Am visat că eram Soare
te ocroteam de a ei raze
am deschis umbrela păcii
ca să poți pasii agale
Luna am dat la o parte]
am ramas cu stelele tale.[W.B.}

Cad petale---Vilhelem Margareta

Cad petale de flori
in noaptea  albastră
cu multe culori
cu multe arome
zbur ând peste tot
iar cântecul meu de dor
sună cald-in amurg
sună de departe
 umple văzduhul,,
in linistea noptii,
e dureros sa auzi.

Cuib de păsărele,
sunt peste tot
s-au ivit peste noapte
făcute cu măiestrie
in noaptea albastră
ele deja dorm,
dar in taina răsăritului
nimic nu se aude
decât piutul lor
si căntecul meu  de dor.

La finita--Vilhelem margareta

Când îmi aduc aminte,
de anii cei trecuți
mă cuprinde frica
si mă doare tot
că, nu se mai întorc,
anii cei cu foc,
caut amintiri,
ce-mi erau dragi,
dar în zadar
veșnic ei dispar .

Caut fericirea
 ce m-a cuprins pe vremuri,
caut iubirea,care numai a fost
 iar inima mea e tristă
că numai are taine,
caut veselia
numai în șoapte
ele nu apar de niciunde.

Când citesc o carte
o răsfoiesc cu blândețe
poate poarta ramuri
în care sunt agățate
dulce săruturi
și multă gingășie
poate pot alege
dintre cele multe
dar o singura șoaptă
alungă amintirile  frumoase.[W.B.]

Stiam---Vilhelem margareta

Știam că nu o să fie
nepătată fericirea
știam că va dispărea
 în mâinile tale,
care mă
cuprinde când sunt
lângă tine ,
și simțeam atingerea
brațelor tale line
în vuietul vântului.
Un  singur gând
zbura în mintea  mea
mă sufoca într-una
dacă tu  lipsești,
eu o să mor.
Știam,că o să fie
dulce fericire
oriunde voi merge,
pe mine mă slujește
și în sufletul meu,
tu vei fii mereu,,
singură ființă sfântă
care veșnic
mă iubește. [W.B.]

Mi-e dor--Vilhelem Margareta

Mi-e dor de  tineretea ,
anilor de foc,
mi-e dor de  sărutarea
soarelui in zori
si a blănde iubiri 
pătimase
Mi-e dor de tinerete
si de sărutări furate.
Anii s-au scurs
ca apa ptin nisip
viata răde de a ta esec.
Mi-e dor de prieteni 
cei ce nu s-au intors
din lunga călătorie 
au dispărut de tot
Mi-e dor de dragostea 
ciudată,care 
mi-a căzut cu tronc.
Si caut zadarnic 
anni cei s-au scurs 
dar vesnic mă lovesc
intr-un zid de foc.
          [W.B.]

In linistea noptii--Vilhelem margareta

Când in linistea noptii,
ne tresărim in sudoare
si credem din suflet
 ca ne urmaresc umbre
nu este  vis,si nu este
 umbră ,este inima ta
mare,speriată ,
 care bate tare ,si cu putere ,
 si-ti aduci aminte
 de vremurile grele,
când in taina noptii,
te-ai luptat cu vise,
imbracată-n sur sau dezvelite.
Când vin zorile ,si se luminează 
totul e limpede totul e mai clară  ,
te cuprinde o liniste voioasă 
ca esti in al tă u drum
in al tă u casă .{W.B.]
  

Te ai nascut--Vilhelem margareta

Te ai nascut intr-o stea ,
de aur,ca intr-o poveste
cei trei  crai  din cer azur
ti-au soptit in ureche
fericire,bucurie,
 multa ,mandrete,
dar stelele tale din cer,
s-au ravnit pe ele,
si ai ramas pe un,
 drum inchis,
ti-ai croit altul,
pe care tu l-ai urmat
si ai reusit cu harul.
Corpul tau cel puternic
iar sufletul de aur
au lasat sa-ti urmezi visul,
fara sa ai toiagul,
mandru,vesel si puternic,

ai umplut vazduhul,,
cu strigatul frenetic
,si cu glas de aur.[W.B.]

Cand pașii mei -Vilhelem Margareta

Cand pasii mei domoli
spre tine se indreapta,
soaptele in vant ,
pe frunzele se zboara,
arde focul-n mine,
iarta-ma dragule
tremur de tot,si sterg
lacrimile mele,
cand spre tine merg.

Fara chipul tau,
eu nu asi fii
de ce am crezut,
ca tu a mea o sa fii,
multi nopti nedormite,
multe ganduri in van,
dar eu totusi merg
spre ciuadata amurg.

Crizantemele,sunt aromate,
ca pomii de ciresi ,cei inflorate
sunt la fel de dulci,miresmate,
dar nu poti folosi pe amandoua,
pentru acelasi scop,si acelasi tel,
asa te iubesc,cum l-e iubesti pe ei.

Dar timpul scurge, are finit,
ceasul bate pana-n infinit,
eu deschid larg  gandurile mele
si te cuprind inflacarat cu ele,
am uitat poate ,ca tu nu te bucuri,
vazandu-mi chipul, si cum tremur.[W.B.]

Fie-ți milă ----- -Vilhelem Margareta

Poate nu e bine
să-ți trudești trupul
fără ca sufletul,
să-ți ducă dorul.
că e  a ta doamne,
tot ce-ți poartă gândul,
tot ce te înconjoară
și ce te doboară .
Fie ți milă tare
de inima ta gingașă
lasă să-ți cuprinde,
gândurile toate
cele ce sunt mărețe
neștiut de nimeni,
ce ascunde frica
în a  ta nemurire ,
iar în adâncul tău,
lasă -le  să-ți mângâie
sufletul tău blând,
și inima ta gingașă [W.B.

Fericirea--Vilhelem Margareta

Fericirea e mai multa
dimineata ,cand e roua,
sclipesc mici ,si argintii
boabe mandre, pe campii,
dorul nostru e mai mare,
vedem mult mai clar in zare ,
vedem departe ,mult de casa
vedem mult in a noastra ceata.
.
Dezvelim o amintire ,ce
 ne pune pe gandire,
dezvelim dragostea mare,
catre Cer si tot ce are,
Soarele ,ce da caldura, .si
ne inveleste, in a  ei patura,
pasim mandrii ,pe iarba uda ,
ce e al nostru; si va ramane.

E verde inchis,cu flori gingase,
si in visul nostru colorate,
se iveste o mirare ,care,
e curata  si albastra ca
Cerul in dimineti cu Soare
ne indeamna la alte
vise, mai ciudate, care
e un buchet de fericire,
 uitam gandurile negre,
si pasim pe iarba verde
cu mandrie si voiosie,
ca e al nostru ,si e bine  [W.B.].

.

Tradarea--Vilhelem Margareta

Te a tradat lumea,
te a lasat singur ,
ai cautat onoarea,
si ai primit lipsuri
Nimeni nu stie ,
ce este frica,
cand o lume intrega,
cauta fericirea,
Ai fost om,de cinste,
cu multa stralucire,
Of Doamne din Cer,
poti sa ocrotesti,
omul cel falnic,
cine pasaste drept ?
daca profetia,este,
din belsug,cred,ca
viata estein amurg,
 o stea de aur ,ce
straluceste,pe
fruntea Ta,si
te ocroteste.  [W.B.]

De ce---Vilhelem Margareta

Vesnic ma bate,
un gand, de tristete,
de ce nu ai putut
sa ne fii Rege,
de ce umbre negre
s-au ivit in zbor,si
visele noastre sfante
au disparut de zori.
In trecutul nostru
trist, si zbuciumat,
de ce nu ai carmat
viata nostru drag?
Am batut drum lung
in cautarea Ta ,dar
in zadar,ca Tu nu erai
erai doar un vis,
in amintirea noastra
inca din copilarie,dar
mai esti un vis si
mai departe,
pentru noi si pentru,

copii nostii   [W.B.].

Din sufletul meu---Vilhelem Margareta

 Din sufletul meu
arunc o privire,
spre cerul albastru,
și mă gândesc
ce bine ar fii să poate
sa fie o zifericita
noaptea trista iar
intre ele o dungă
vesela galbenă
unde să strig în
gura mare,
tot amarul meu
ce stă pe sufletul
ce mă apasă
interior,
ce îmi face rău .

Să  pot să fiu ,
cu mine singură
să-mi iert greșelile
păcatele
sa fiu curată
în fața Ta Doamne,
să mă eliberezi,
de toate ,ce mă
înconjoară
ca in lanțuri
ce mă strânge rău
și să fiu Eu
cu sufletul meu
in război dulce ;
oare cine câștigă
Tu sau Eu?[W.B.]

Primavara---vilhelem margareta

n  această zi  cu multă soare
când gândul meu spre tine zboară
mă intristez vâzând frumusetea
ceea  ce străluceste in steau mea
fiori dulci mă cuprinde,venind
spre   mine  din senin, scumpa
     mea de   Primăvară .

Credeam ca nimeni nu vede,
transformarea din mine,
trâgând paltonul peste mine
zimbănd  ,desi incIă-i rece
venind Zăna ceea infierbintată
incărcat cu luciu pe fată
    draga  mea de Primăvară .


Sunt aici m-ai invins  :strigă
iarna cel din vis,imi iau repede
paltonul,o să caut alte drumuri
hai că te asteaptă lumea ,
cu  mâinile larg deschise
umpleti cosul,cu m ândrie
cu  florile tale  colorate
  scumpa mea de Primăvară.

Taina in suflet ---vilhelem margareta

Vilhelem Margareta

În sufletul tău e taină,
e plin cu mister,
nimeni nu cunoaşte
ce se află in el
numai al tău dor
şi lacrimii tă,-i
 din ochi.

In liniştea nopţii
in lumina  lunii
cănd te uiti la cer
unde strălucesc
stele mici cu mister,
deschide-ţi inima ta  de aur
si şopteşte lin
gânduri ce te frâmantă .

Gănduri ascunse
in inima ta mică
pulsând vene groase ,
lasă-ţi să zboară
spre albastru  cer
să se risipească ,
in vâzduh,in dulce eter.

Atunci vei  fii fericită
că ai scăpat de gănduri
ce zvâcneau rosiatic
şi care iţi opreau
sentimente in tine
dar te cuprindeau
cu dragostea cea mare
acum zboară uşurate
in jurul tău spre cer
răspandând un  mister. 

Cand cerul---vilhelem margareta

 Când cerul intălneşte pământul,
ies scăntei, si  se cutremură totul,
mici steluţe albastre strălucesc pe cer
in inima mea e tristeţe si durere.

Când copacul plin se rupe in două
crengile verzi sunt pline cu rouă
mici muguri, maro strălucesc de zor,
gândul meu e plin cu al tău dor.

Când apa cristalină curge liniştită
dar in adâncul ei sunt pietre multe,
sclipesc boabele mici colorate
sufletul meu e plin cu dorinţe dulce.{W.B]

Daca---vilhelem margareta

Daca noaptea te uiti
la stele,si stralucesc
repede,si cu putere ,
sa stii, ca te urmaresc,
iti arata drumul,pe
care pasesti,pe care
doresti,si iti arunca
mii de petale,in
mii de culoare
,ca sa -ti arata
iubirea ceea mare
,cu care te -nconjoara
lumea Ta draga.
Nu Te sfideaza,
nici Luna ,nici Soare,

Te doresc si ele,
cu mare ardoare,si
Tu pasesti cu mare agale.

                                    V.M[W.B]

Timpul---vilhelem margareta

Cand esti tanar,
totul e posibil,
crezi in fericire ,
crezi in iubire,
crezi ,ca poti sa,
opresti ,Soarele pe cer,
si sa transformi,
Luna in mister.
Dar cum trec anii
multe se schimba,
forta ta, e domoala
iar inima, e  slabita,
stelele tale ,mai,
slab stralucesc,
iar Soarele si Luna
nu te mai privesc,

cauti in zadar,
neantul din trecut,
nu le mai gasesti
totul a disparut.
Iar pe aici,pe colo
apari norisori,
ce-ti iau vederea,
si-ti slabesc puterea
Dar in inima Ta
esti acelasi om.
cu acelasi vise,
si acelasi dor,
dar e mai domol.
                 V.M

Amintirile--vilhelem margareta

Amintirile te doare
durerea te frâmântă
nu se ştie de unde vine,
dar tare dor , şi cu  un scop
suntem veşnic tras de sfoară
nu avem un drum anume
doare tot ce e in tine
corpul tău in plutire
umbre false se intinde
şi nu scapi repede de ele .

Amintirile sun sfânte,
le ocrotim cu mare grijă
dar de ce dor aşa de tare
când afară e incântare,
când afară e lumină
ce străluceşte s iti ia vederea
de ce dor amintirile
când brusc te intâlneşti cu ele
când suntem in măini bune.  Vilhelem Margareta {W.B.}

Numai o noapte---Vilhelem Margareta

Numai o noapte,,si s-a intamplat totul,
Cerul a cazut ,peste al nostru satucul,
unde am trait noi in mare fericire ,
numai o noapte.

Numai o noapte s-a cutremurat pamantul,
flori gingase s-au rupt din trunchiuri,
petalele zburate,acoperau  pamantul,
numai o noapte.

Numai o noapte am avut speranta,
am asteptat mult linistea  sperata,
gandurile noastre au fost ucise,
numai o noapte

Numai o noapte am devenit alungati,
din linistea noasta a celori fara tati
mana celui drag nu ma poate atinge

e dus departe, de tara,de fratii si de mine,
numai o noapte.Vilhelem Margareta

In sufletul tau---Vilhelem Margareta

In sufletul meu
mereu e primavară
mereu  e vesel
simte bucuria,
dar in inima ta
mereu e toamnă
şi o tristă duioşie
mereu te cuprinde .

Ce este in jurul meu ,
e numai gingaşie
ce zboara in vazduh
şi te  cuprinde.

Cand fruntea ta e  trista
un gând  mă frămantă
de ce nu simti si tu
a mea  fericirea?

De ce in jurul tău
este un mister
de ce nu înţelegi
că stelele din cer
te  sfătuiesc mereu
unde e drumul tău ?

Iar fericirea ta
se masoară in stele ,
iar stea in care eşti
e fericirea mea.  

Bucuria

O adiere de vant,
ce curge din vale,
nu poate sa spulbere ,
o viata frumoasa,
si cand te superi,
si te uiti in vale,
vrei sa opresti,
vantul,ce te trage,
dar inima ta, este
slabita de durerea
trista,si de ceea
amara,
in sufletul tau ,
naste bucuria
cand vezi ca in vale,
se simte
aroma,
a florilor colorate,
a mieresmelori
dulci,a campiilor

verzi,si vrei ,
sa fugi,sa strigi
din putere,asta
e viata ,asta
fericirea ,ce iti
da natura..
          Cu stima  Wilhelem Margareta

Dacă pe cerul lin---Vilhelem Margareta

Dacă pe cerul lin,

cocorii zboară in lin

îi recunoşti

e din țara  ta 

zboară cu duioşie

in al l tău suflet locuieşte .

Dacă Luceafărul

străluceşte cu foc,

ştii că e al tău,

că şi in sufletul  tău

tot el străluceşte

şi că e al tău dor

tot el  vindecă.

Iar dragostea 

ce macină trupul

de mulţi ani cu tristețe

 in taina ta se vindecă

Apar pe fruntea ta

riduri ,ce te  frământă

lucesc  in gândurile tale

holde aurii,câmpiile verzi

munții cei falnici,

cu a lor tristețe

păduri cu brazi verzi

râuri vesele

cuprinse de freamătul

muzicii ,

ce nu se compară

cu nimic din lumea-n afară

şi te linişteşte ,

cu fericire cuprinsă

in sufletul tău blând

in amurgul cu sunete.[W.B.]Jogi védelem alatt állnak]

Cantec de dragoste

Cand roua diminetii,
curge de pe frunze,
vino iubitule
mangai-ma pe frunte,
mana ta dulce,
alina durerea,
vino iubitule
sa-mi alungi tristetea,
cuprinde-ma in brate,
sterge-mi lacrimile,
acopera-ma
cu trupul tau dulce.
despleteste-mi-parul
fii regele noptii,
sufla-mi dragoste
sufla-mi fericire,,
sopteste-mi cuvinte,
ce alung durere,si
ce imi aduce vraja
ce stralucesc in mine
          Vilhelem Margareta

Daca dragostea in soapte Vilhelem Margareta

Dacă dragostea,
din pieptul tău
 lin  șopteste
fericire eternă
 tainic,mohnește
cu văpaia luni
nu cerșește iubire
ci dăruiește
gingășie cu har
atunci
cel mai frumos,
dar pe lume
grai da aur,
adus de tine.
Nu trebuie,
multe vorbe
ajung mărgele
colorate
de pe gâtul tău albă
ce pe fir de aur sunt
 inșirate .
Noi in intelegem rostul
si un sglas  dulce
strigă in  cer indurare
catre vise
dar răspunsul
e in tine
așteptând dezlegare
de la mine. { Vilhelem Margareta}

Nu te intrista--Vilhelem Margareta

1.  Nu te intrista,
2. daca nu e soare
   daca, sunt numai nori
    deasupra ta.
   norii sunt si ei ,
   o parte din viata
   care ne aduc
   un mister cateodata ,
   in bataia Lunii,
   cand stelele se
   joaca pe cer.
   Arunca mici licariri
    si suntem fericiti,
   dorim din suflet
    sa putemsi noi,
3.  dansa,
   cuprizind norii
   storcand ploaie ,
   imbogatind natura.
   Suflam vant
   sa dispara tot
   pamantul negru ,
   ce s-a inverzit
4. sa fie plin flori
5. 
   
6. 
   
7. ta 

aduce noroc,si
Tu esti fericit.Vilhelem Margareta

Fericirea se masoara--Vilhelem margareta

Fericirea se masoare,
nu in carate,ci cu draga
gingasie,si cu fericire,
daca se destrama,
legatura ta din suflet,
inima ta se revolta,si
cauti cu nadejde,
tot ce ai pierdut in timp
si tot c e ai cladit,
si incerci sa te apropii
la dragostea din Cer

Esti ,ca un inger,
ierti pe cei te ocara
ridici capul in vazduh,
si te uiti la Soare,si
vezi drumul tau pierdut,
si vezi fericirea ,care
numai e al tau,curat,
fara sa te intrebe nimeni,
de fapt ,,ce te framanta
si nici nu te ajuta.

Esti mese--Vilhelem margareta

Esti mese 2012-11-13 19:48:54 kedd

Bíborvörös alkonyatban, vissza integet a nyár, rózsaszirmok,szinesek, keringenek az ég aljban. Kék kis csillagok az égen, szikráznak és színeket hullajtanak az esti fényben, s világítanak kékesen. Esti fénynek lámpásai, a kis Szentjános bogarak,, sárga lámpát gyújtanak, s világitanak utakat. A Hold csodásan remeg, szórja kékes sugarait, este van és kékbe borult, erdő,mezö,es minden kis út. A szobának melegében, homály van és csendben, el sötétül minden lámpa, s álmodunk az éjszakában. [ W.B ] Vilhelem Margareta

Az Én Világom---Vilhelem Margareta

Ahogy én látom a Világot,
úgy nem látja senki,
vörôsbe borult éggel,
és kékes rétekkel ,
melyen búzavirágok
nyílnak,es piros,
mák virágok,szirmokat,
hullajtnak, s finoman,
öntik illatjuk az Égre.
Az én Világom,
csupa reménység,
mely nem ismer,
engem,s várja hatásom.
A réteken virágok,
százezer színekben,
pompásan ragyognak,,s 
illatot terjesztenek
Az én Világom,az enyém,
nem hagyom másnak.
csak úgy megcsodálni.
Nyugtalan vagyok,
akkár a termeszét,
ragyog boldogságom,
,s ragyog az életem,
Az én Világom,,
nem osztom meg mással
ez csak az Enyém
és nem adom másnak,
mert ez a Világ ,

az én hasonmásom..[ W.B.] Vilhelem Margareta

Novemberi este--Vilhelem Margareta

Körülfogják,testedet álmaim,
magányosan keringnek ,
susognak csendben vágyaim,
a novemberi estében.

Kőd borítja kint a Világot,
bent is köd borul halkan ,
bársonyos homály ül testeden,
s kinyitom szépen a kezedet.

Kinyílt kezedbe simítom vágyaim,
úgy a ködös estben,s várom,
lásd a homályos csendben,
a susogást ,ami ott van kezedben

Kis gyöngyökben hull a földre,
a kezedből kiesett susogás,
s a novemberi fagyos csöndben,
felrezzen egy halk sóhajtás[.W.B ]Vilhelem Margareta

Utolsó éjszaka.--Vilhelem Margareta

Utolsó éjszaka és aztán elmentél,
Szárnyaid nöttek és csak elrepültél,
Néztem utánad bánatos szivemmel,
Láttam nagyon fent vagy,bele remegtem.

Nagy csend és béke lett az én szivemben,
Tudtam vissza nem jössz és már nem is féltem,
Szárnyaid nagyok,erössek és szépek,
Másfele visznek és ragyognak ,fénylenek.


[ W.B   

Ki megérdemli!---Vilhelem Margareta

Vannak az életben,olyan pillanatok, Mik nem tartoznak másra -,csak gondolatok, Vannak a életben elcsépelt dolgok, Miket nem szeretünk,és arra nem gondolunk. Szeretünk Mindenkit,nem szeretünk Senkit, Egy és ugyanaz ,mert semmit sem veszitünk Nem gondolunk arra,hogy lehetne másképp, Nem kerül sor arra ,hogy szeressünk Valakit Az élet,néha kegyetlen tud lenni, Emiatt néha nem tudunk szeretni, Szomorúság, bánat -mindenben van részünk, Lehet,hogy néha nagyon is szeretünk. [W.B ]Vilhelem Margareta